De Citit : Editoriale

Sa luam decizii cat mai online

| 15 octombrie

Sunt convins ca, la fel ca si mine, exista multi oameni care au in lista de messenger indivizi cu care nu mai vorbesc de ani buni de zile.
[email protected]
Sau indivizi cu care ai vorbit o singura data, nu se stie de ce, si care au ramas acolo, suspendati intr-o lume intreaga de prieteni care se cunosc la nevoie. Poate ca pe oamenii astia i-as lasa in pace sa se inghesuie in lista pana la inchiderea messengerurilor din toata lumea. Problema e ca unii dintre ei imi amintesc aproape zilnic ca sunt vii.
De pilda, e unul pe care nu l-am cunoscut niciodata care e oarecum reprezentativ pentru fenomen. De fiecare data cand are nevoie de ceva, orice, trimite o rafala de mesaje tuturor din lista. Cu totii stam uneori minute in sir si ne gandim la lucrurile care ne lipsesc sau pe care vrem sa le cumparam din plictiseala. Orice om are nevoie de sfaturi, dar credeti-ma, acest "friend" al meu depaseste limitele comunicarii la intamplare pe internet.
Practic, de fiecare data cand sesizeaza o nevoie, o adreseaza in primul rand zecilor de oameni care sunt, sau nu sunt online. Problemele lui variaza de la "recomandati-mi niste jocuri care sa imi tina mintea ocupata pe parcursul unei calatorii" pana la "Cumpar storcator de pere, daca exista" sau "vand bocanci, marimea 42". In permanenta, el pleaca de la premiza ca orice lucru poate fi vandut sau cumparat din lista de messenger.
Uitandu-ma in arhiva mesajelor de la el, vad viata acestui om asa cum e ea. Un mare spatiu gol, punctat uneori de dorinta de a schimba o masina, de a calatori undeva in strainatate (nu stie unde, deci ne intreaba pe noi), de a cumpara un capac de cratita la mana a doua, de a forwarda un banc slabut sau chiar de a-si reface stocul de braduti de masina. Are cineva un subiect pentru viitorul meu text, ca pe asta l-am luat de la el?