De Citit : Editoriale

Las Fierbinți

| 14 august

Umanitatea de la colțul străzii

Nimic nu e mai frumos că un butic non-stop de la colțul străzii pe care stai. Buticul ăla în care găsești de vânzare de la salam săsesc până la arme atomice, de la pastile de țânțari până la acțiuni la CFR Marfă. O tanti plinuță intră undeva „în spate” și, după ce scotocește printre cutii și celofane, printre baxuri și peturi, iese victorioasă și transpirată cu ce ai cerut.
– Haideți, că am mai găsit una.
În afară de țigări și piuneze totul pare expirat, șifonat, turtit, folosit.
Găsești la butic cravate de pionier, rochii de mireasă, manuale alternative, ceasuri elegante la 15 lei (replică fidelă), subiectele de la Bac, jambon de mistreț, probabil e și mistreț viu, dar nimeni nu a avut încă inspirația să ceară.
Totul e undeva „în spate”, unde ai senzația că se cască un hău spre un mega hipermarket, cinci carefoururi și șase mall-uri.
Știi că oricând, jos, la colțul străzii, indiferent de oră, poți să cobori și să-ți iei o bere, un pachet de țigări, o conservă de ton și una de porumb.
– Îmi pare rău, nu mai avem lămâie!, îți zice tanti, pe un ton cald, firesc, vizibil afectată de lipsa lamailor.
Va veni sfârșitul lumii, va trece, și peste câteva zile te vei duce la non-stop. Acolo vei fi întâmpinată de această tanti.
– Doamna, a avut loc sfârșitul lumii, e nasol afară!
– Nu mă interesează pe mine astea, eu mă uit la Las Fierbinți, dar când am timp.
– Păi, da, dar nu veți mai avea clienți, gata, s-a sfârșit totul.
– Eh, s-a sfârșit! Au mai fost perioade de-astea când a mers prost vânzarea…