De Citit : Editoriale

Interludiu

| 21 noiembrie

La Bruno nu e, azi, inghesuiala, naiba stie de ce. E o seara de cupluri plictisite sau incruntate, care stau si se holbeaza-n pahar si beau in dusmanie. In zadar se chinuie patronul sa inveseleasca atmosfera. Clima si lumea exterioara sunt vinovate ca in varful degetelor e plumb, iar in sentimente e vraiste. Indaratul tejghelei, omul se declara invins si sterge un pahar. Peste drum, buna voia e la fel de absenta – macar atat!
Telefonul se zbate pe fundul posetei si numai ea il simte, cu coapsa. Mana i se extrage lent din imbratisarea statuta si pipaie aparatul. Cu un gest de o mare iscusinta, izbuteste sa vada apelantul. Se incrunta putin, foarte putin, cat sa nu vada nimeni, nici Bruno. Privirea partenerului e din sticla neagra a plictiselii. Apoi tot corpul ei se extrage de la masa. Fata si nasul i se apropie de cadran. Pauza. Lasa telefonul sa se zvarcoleasca, in timp ce se indreapta catre toaleta. E agila, ii iese fara fasoane. Cu coada ochiului il masoara. E mohorat si stie de ce. Are acel zambet interior, cum se spune, care evalueaza corect situatia. Numai tineretea nesabuita si navalnica a iubitului se poate incrunta asa. Numai pentru varsta lui viitorul e infinit. Apoi trage usa dupa ea, ferind telefonul ca de ploaie ori viscol. Se indeparteaza pana cand vuietul e un zgomot de fond oarecare. Localul cu zgomotele lui se vatuieste. Telefonul o apeleaza intruna. O data, de doua, de noua, stai, puiule, ca nu e asa simplu! In jurul ei, linistea si oglinda in care se resculpteaza cu o combinatie de ruj si rimel creeaza cel mai feeric mediu pentru o conversatie.
Apeleaza inapoi. Vocea ii e manioasa si stridenta. E in ofensiva. Cine ar auzi-o, fara s-o vada, ar zice ca e foc. Dar ea isi rasuceste visatoare o suvita de par si priveste in oglinda cu detasare. Isi examineaza ridurile de la gat, umbra de sub ochi, isi linge buzele ca un animal de prada:

— E incredibil! Sa ma suni in toiul noptii cand stii cat sunt de obosita. Ce-ti inchipui? Ca stau de coada ta, cand ai tu chef? Bai, eu aici muncesc de ma sparg pentru voi si… Unde m-ai cautat? Sa mori tu! Cand m-ai cautat? Am asteptat toata seara… ca o proasta. Ai baut! Spune repede: sase sasi in sase saci. Cat ai baut? Nu te jura! Copilul doarme? Sa nu cumva sa aud ca l-ai trezit cu prostiile tale! Te simt de la o posta, ti se impleticeste limba… Cand a plecat bona? A sunat hoasca de ma-ta? Dumnezeule, sunteti la fel toti, o apa si-un pamant! Sa va luati de mana si sa ma lasati dracului. Nu te jura! Nu te balbai! Dar esti cu adevarat acasa sau te dai dupa cires? Asa ceva e intolerabil. Vorbim maine! Maine, am spus!
Inchide telefonul. Revine demna, ca o regina, savurand incruntarea tanara de la mase, care o cere, o implora si o ameteste. Ah, unde esti tinerete? Ar sta aici pana la sfarsitul lumii!