De Citit : Editoriale

Inger, ingerasul meu…

| 15 October

Scapa-ma de munca si de alte rele.
ag@andreigheorghe.ro
In multime mirosul se propaga. Iute si eficient. Tasneste de la incheietura subtiorilor, sare de la calcatura bocancului si se ridica greu si gros din vintre. Oamenii se inghesuie cuvios si se imbrancesc cam laic. In gandurile usor de citit se simte dorinta de a intra in fata. E inghesuiala mare, e imbranceala de oameni prost imbracati si de femei ev-medialiste.
Politicieni sclipitori, politisti natangi, jandarmi, garduri de fier, copii plangand, femei strigand ca le doare operatia; o masa de norod pulsand in jurul unor bucati de os improbabil atribuite unei persoane ce poate ca n-ar fi fost incantata si n-ar fi zambit astazi vazandu-se intr-un asemenea mod de idolatrizata. S-ar fi stanjenit sfanta, de-ar fi fost ca sa existe, pogorand asupra acestei adunari meschine de idolatrii.
Nu pentru procesiuni s-ar fi dus sfintii unde se presupune, nici pentru glorie pamanteasca vremelnica, nici pentru ca degetul lor sa ramana cumva zidit in aur si impodobit fara sfiala cu pietre pretioase. Nici un sfant, daca presupunem ca sfintii au existat, nu ar fi avut cum sa fie de acord, in tocmai sfintenia sa, cu continuarea aceasta barbara de cuviosenie cu boxele bubuind. Statii de amplificare, televiziuni nationale, reportaje isterice, preoti care de la distanta arata ca un sipet de nestemate si zambetul fals, calp, stramb si balos al puterii necredincioase, amusinand la poala crucii macar un vot: "Oh, Doamne! macar un vot! Dau tara intreaga pentru un vot!"