Dar a fost nevoie de femei ca să ajungem la acest adevăr
Ia uitați: cică un om de afaceri are o firmă care își varsă reziduurile toxice în subsolul unei localități balneare; substanțele ticăloase profită de o lucrare în doi peri a primăriei și reușesc să se infiltreze în țevile de apă (fost) potabilă. Primii oameni se îmbolnăvesc. Un medic face legătura între îmbolnăviri și poluator și vrea să salveze comunitatea ieșind public. Ce să vezi, comunitatea se împotrivește și, în frunte cu primarul și cu sprijinul presei corupte, îl scot din circulație pe agentul care amenința bunăstarea comunității. Ha ha ha – o să ziceți – asta-i povestea Roșiei Montana cu RMGC-ul! Ba nu, e a Sebeșului cu Kronospan! Ei bine, nț. Este textul unui dramaturg care a dat în vileag promiscuitatea morală a comunităților care se ploconeau în fața unor “investiții” otrăvitoare – atenție – pe la 1880. Mărturisesc că și mie mi s-a pleoștit freza când am înțeles că Ibsen făcea teatru social acum peste 130 de ani, când abia se inventase poluarea. (mă rog, nu luați în serios conceptul de teatru social, am improvizat neautorizat: Ibsen a fost un bătăuș pe care-l scoteau din sărite ipocrizia, convețiile, primarii, corupătorii și corupții).
Ei bine, taman pe acest Ibsen l-a ales Cristina Modreanu pentru a demonstra că și femeile îl pot împielița pe afurist. Ea a produs* o trilogie Ibsen realizată integral de femei. Am reușit să văd toate cele trei spectacole – Eu, o casă de păpuși (la teatrul Odeon), Un dușman al poporului (Teatrul Foarte Mic) și Ibsen Incorporated (Teatrul de Comedie). Sunt extrem de diferite, iar asta nu numai pentru că Ibsen a fost genial, ci și pentru că oamenii care l-au interpretat au fost liberi și supercreativi. Carmen Lidia Vidu, Ioana Păun și Catinca Drăgănescu sunt autoarele conceptelor (în ordinea în care am enumerat spectacolele) dar ar fi nedrept să le pomenesc aici fără a numi și restul echipelor. Mai am loc să spun atât: psi tulburător – la Odeon; foarte rebeli – la Foarte Mic; umor de plâns, și geniul fără de sex – la Comedie, sala nouă.
*cu o finanțare Ibsen Scholarship 2014