La Adomnitei recunosc ca m-am enervat. Comandam tequilla. Ooops! Dar cine intra in local? Nu se poa-te! Bai, sunteti nebuni? Adomnitei! Ministrul Educatiei. Acum eu, spre deosebire de altii, de multi altii, chiar cred ca Adomnitei e bine intentionat, doar ca n-a avut cojones deloc in Parlament. Nu m-am putut abtine, m-am dus la el. M-am prezentat. Era cu prieteni. Am amestecat naturaletea cu politetea si cu aroganta. "Ce-a fost in capul dumneavoastra cand ati votat, domnule ministru?". Am vorbit cinci minute. M-am lamurit. No cojones. Dar, vorba lui, sa ma vad pe mine ministru in Romania.
Plecam spre Laptarie. Concert Iris. Pauza. Iris beau langa scena, cu aure de fum. Ma duc la ei, am dormit luni de zile in aceleasi hoteluri, am mers mii de kilometri cu aceeasi masina. Cand m-a vazut Cristi m-a luat in brate si m-a pupat pe cap. Se bucura sa ma vada. Si el arata rar ca se bucura. Au reinceput sa cante. Mi-a dedicat o piesa. La masa, prietenii erau pe banci, cantand. Doua femei se intepau cu privirea peste mine, certandu-se care sa-mi aprinda tigara. Malenu. Nu mi se-ntampla des. Dar gust cu placere. Apoi am iesit pe terasa. Frig. Cineva a propus sa mergem la mine, toti: baietii, fetele, berile, beznele, rasetele. In bucataria mea pentru toti, rasete in lacrimi pana la sase dimineata. Am adormit liber. Cine poate sa spuna c-a avut o vineri mai buna? Uneori chiar e bine sa fii eu.