Banii sau viaţa - București

De Citit : Editoriale

Banii sau viaţa

| 04 august

Antonia tresare violent. Aproape  făcu­se corp comun cu faţa invizibilă. Aproa­pe -l atinsese pe Anastase – în tinereţea lui şi chiar atunci a tresăritînainte de a ajunge la o concluzie. Îl măsoară pe noul venit în doi timpi şi trei mişcări. Conclu­zia nu e tocmai favorabilă. Costum de motociclist, piele crăpatăla genunchi un petec „ot„, roşuca o inimioarăcasca plină de abţibilduri, numai faţa strica totul. Faţă de cocalar înghesuit. Antonia se îndreaptă dispreţuitoare către tejghea şi întreabă peste umăr:
– De care bere? Fulgerul sau Griviţa?
Dar vocea călătorului grăbit iese la fel de stridentă printre corzile vocale:
– Particulele, domnilor, alea elemen­ta­re erau mi facă felul! M-au urmărit pe şosea până aici – cu ochiul oţărât, cu celălalt strâns printre riduri, motociclistul se sprijină de geamuri multe şi se chiombeşte afară – dacă  prindeau  aruncau la canal… Fulgerul,  nu-i dejoacă! Apoi, mândru, cu pumnii-n şolduriaşteaptă  fie întrebat.
Degeaba, Anastase tocmai îşi reconsidera tinereţea şi destinul poetic, nea Tomiţă face un semn nervos cu degetul: ăla se sprijină chiar de geamul spart deunăzi de golănaşii fotbaliatori şi dres cu scotch, iar Spi­ridon se lasă dejanepăsător, cu toa­ta greutatea pe maneta roşie de laFulger-bere superioară. Popescu prinde din aer momentul favorabil. Ridică un deget şi o sprânceană.
Însă motociclistul continuăprivind fix în ochii filozofului:
– Domnule Popescu, particulele elementare au profitat de bidinelele lăsate în găleată de mătăluţă. Însă, am  iau berea asta şi am  beau în sănătatea dumneavoastră. Spune, domnule Popescu, nu-i aşa  existen­ta există şi nonexistenta nu există?
Şi scoate un pistol.
– Banii sau viaţa!