Apă, aer și fraier - București

De Citit : Editoriale

Apă, aer și fraier

| 10 ianuarie

 

Obiceiul ăsta prost, de a ne bate cu cărămida în piept, a devenit nu doar ridicol, ci exasperant. Stupefiant. Enervant la culme. Țara asta merge cumplit de prost, dar ni se spune că economia duduie. Plutim într-un nor oniric, plin de electrocasnice, mașini, case, bilete de vacanțe prin insule, dar dedesubtul nostru e un hău de sărăcie. Ne-am văzut europeni dintr-o dată și ni se pare că suntem pe picior de egalitate cu nemții,
englezii, francezii, adică dă-i în gura mamii lor de fraieri că avem și noi loc la împărțirea cașcavalului. Dacă tot am fentat istoria încă o dată, să-i dăm și mingea printre picioare și s-o și flegmam discret. Altora le țâțâie bucuțele de frică în față crizei, la noi e o veselie ca la balamuc. Ne dăm mari de dimineață până seară, că ce popor inteligent suntem, exportator de materie cenușie, vad universal de genii și matcă a vieții în galaxie. Cu cât ne îndreptăm spre buza prăpastiei, cu atât suntem mai efervescenți și puși pe giumbușlucuri. De fapt, pe-aici nu mai merge absolut nimic.
Polițiștii stau cataleptici în intersecții, spitalele sunt sinistre, ne înghesuim în autobuze și puțim teribil, dacă se abate peste noi vreo inundație e vai steaua noastră, n-avem bărci, elicoptere, corturi, n-avem nimic, circulăm că niște bestii primitive, urăm și disprețuim pe toată lumea, urlăm, nu vorbim, suntem cumplit de stresați, isterici, agresivi, dar când apare vreo televiziune ne aranjăm cravata
ponosită și ne declarăm gata de orice. Pregătiți pentru orice. Pentru războaie, pentru criză, pentru a da mâna cu extratereștrii, pentru totul.
Noi suntem veșnic gata. Gata să ne băgăm în față, să ne înfigem cu zâmbetul pe meclele noastre de Feți Frumoși și Ilene Cosanzene. Lumea nu ne prea bagă în seama. Și, luați cu vorba, nici noi n-am avut vreme să vedem că suntem în curu’ gol.