un titlu de milioane   Poate ca v-ati ntrebat de ce ultimele volume dintr-o serie (sa zicem Harry Potter) au mai multe pagini decat primele. De obicei, primul volum e o brosura de 100 de pagini, iar cel de-al cincilea cantareste trei kilograme. La americani si englezi, scriitorii si jurnalistii sunt

citeste in continuare

un simbol. ceva deosebit   De cate ori vad un baiat cu floare in mana ma induio­sez. Se afla intr-un moment important al vietii: la prima intalnire, dupa o cearta care a pus in pericol viitorul rela­tiei, sau e Valentine’s Day. Oricare ar fi situatia, baiatul cu floarea in mana crede

citeste in continuare

in orasul ever-green-urilor   O familie isi construieste o casa in totalitate ecologica. Fermieri americani propun alternative la sistemul alimentar industrial. Portretele unor cunoscuti activisti care au luptat si lupta pentru protectia mediului. Populatii de indigeni afectate de incalzirea globala sau de rapacitatea si indolenta firmelor multinationale. O ancheta despre cat

citeste in continuare

but eclernessless   Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma lasa indiferent preturile in crestere la tigari, alcool, racoritoare si mancare fast-food. Ce ma intristeaza cu adevarat in acest inceput de an, pe langa crapatura aparuta in peretele din dormitor si lipsa de acuta de job, e perfida inglobare

citeste in continuare

Dulce Romanie, asta iti doresc   In 1907, in timp ce taranii pozau pentru tabloul cu acelasi nume si scenografii de atunci aranjau o rascoala pentru fundal, D. Draghicescu a publicat o frumoasa carte cu titlul „Din psihologia poporului roman“. E instructiv sa afli cum se priveau romanii pe ei insisi

citeste in continuare

  un personaj interesant: eu   L-am scris in vara lui 2004. Ma aflam intr-un dormitor in care nu se afla niciun obiect care sa fie al meu. Eram singur in camera, prietena mea plecase la serviciu. Pe vremea aceea mergeam la birou zi de zi. De obicei, ma lua un

citeste in continuare

oameni obisnuiti   In 1996, pe scena de la Brit Awards, Michael Jackson canta Earthsong. Pe finalul piesei ramane in niste haine albe stralucitoare. Pe scena se ivesc copii imbracati zdren­taros pe care Michael ii binecuvan­teaza ca un Mesia contemporan. A fost prea mult pentru vocalul forma­tiei Pulp care n-a mai

citeste in continuare

ofer linkuri misto. astept provincia   Imi petrec o ora pe zi, poate si mai mult, scriind mailuri. Am doua adrese de mail, pe yahoo si gmail. Contul de pe hotmail e inca activ, dar il accesez foarte rar. Facebook-ul a inceput sa canibalizeze messengerul si serviciile de mail. De multe

citeste in continuare

Public space is leaving home (Vito Acconci)   Timp de o luna am locuit in mansarda cladirii impunatoare din Belgrave Square in care Institutul Cultural Roman isi are sediul. E un sentiment neobisnuit sa traiesti intr-un loc care nu e nici hotel, nici spatiu privat, nici domestic, nici public, ci toate

citeste in continuare

Oi, oi   La inceputul lunii octom­brie, in Londra incep sa se monteze luminile de Craciun. Decembrie este luna shoppingului dement si trebuie pregatita din timp. Poti sa-ti rezervi deja masa la restaurant sau la spectacole pentru a beneficia de meniurile si de spectacolele speciale. Spontaneitatea este pentru cei bogati, doar

citeste in continuare

ma intreb ce-ar fi scris Haruki Murakami in locul meu   In fata la O’Neil, bodyguard-ul ii spune amicei mele ca nu poate intra daca nu-si scoate bandana care-i prinde parul. Nu inteleg nimic din ce spune, are un accent extrem de puternic. In cele din urma, dupa ce afla ca

citeste in continuare

cu exceptia momentelor cand nu conteaza   Am scris recent despre anticariatul de pe Mantuleasa si povesteam ca nu mai intra­sem acolo din anul in care m-am mutat in Bucuresti (1999). Ei bine, banuiesc ca in afara celor sapte fani de sex feminin care-mi lasa in fiecare zi, prin rotatie, cate

citeste in continuare

la inceput a fost fierea   Pe strada Mantuleasa e un anticariat mic, o singura in­capere ticsita de volume, in care poti sa uiti de tine. Am nimerit acolo pentru prima oara acum zece ani, inainte de a ma muta in Bucuresti, cand inca ma plimbam pe strada aia impregat de

citeste in continuare

trebuie sa dansam   Tanzimaugust este cel mai cunoscut festival de dans contemporan din Germania. Poate cel mai vechi, poate cel mai mare. Habar n-am. Nu stiam prea multe despre el, dar mi-am propus sa ma acreditez. Recunosc ca singurele situatii in care imi asum statutul de jurnalist sunt cele in

citeste in continuare

Traiesc printre noi de mii de ani si nimeni nu vorbeste despre ele.   Ornitorelul – apartine marii familii a ornitorincilor. Este considerata o ruda saraca si tratata ca atare. La intrunirile de clan, pot fi usor recunoscuti dupa faptul ca stau sfiosi in colturi, asteptand ornitorincii sa manance primii. Buculeandru

citeste in continuare

mai da-te’n bio   V-ati asezat pe scaunele din lemn de pin netratat, cioplite de doi mestesugari, tata si fiu, timp de sase luni, intr-un total respect pentru padure. Pe fata de masa tesuta manual de ex-junkies se afla farfurii din carton reciclabil si tacamuri provenite din arme capturate de la

citeste in continuare

sticle goale, vieti pline   Berlinezii tin sticla de bere in mana asa cum noi purtam fulare iarna. E practic o prelungire a palmei. Sticla de bere ii insoteste oriunde, in spatiul privat sau public. Zeci de ani de relaxare in privinta consumului alcoolului in locuri publice au dus la integrarea

citeste in continuare

Epilog   In sms-ul pe care mi l-a trimis in noaptea de Revelion imi spunea cat de mult am insemnat pentru ea si ca se va marita pe 25 aprilie. Mi-aduc aminte ca textul m-a trezit din euforia colorata a noptii, m-am sprijinit de o soba si am ramas acolo, citindu-l

citeste in continuare

quiz   Esti pe Facebook. Ai cel putin 100 de prieteni care se inmultesc pe zi ce trece. Pentru ca le stii zilele de nastere le trimiti desene dragute si colorate si inutile. Jucati impreuna Mafia si alte jocuri care te integreaza in comunitate. De cand ti-ai facut contul nu te-ai

citeste in continuare

Glossy is dead   Pe vremea cand sifonierele mai adaposteau blugi Pyramid, euro-dance-ul inca mai avea fani in orasele mici si mijlocii, iar calatoria cu trenul dintre Constanta si Bucuresti dura de doua ori mai putin ca in prezent, un tanar aflat in ultimul an de facultate la un profil dubios,

citeste in continuare

schimburi seminal-culturale   In Romania anilor ’90 au aparut expatii. M-am grabit sa scriu acest text inainte sa dispara complet. Imaginea proasta de sine a romanilor le-a oferit un statut pe care nu-l visau si, in mod sigur, nu-l meritau. Indivizi cu personalitati mediocre au devenit peste noapte in Bucuresti poli

citeste in continuare

Kapitalism ist Krieg und Krise. Nu vreau sa stiu ce au facut romanii de 1 Mai. N-am deschis televizorul, aparatul de radio si nici site-urile de news. Nu vreau sa stiu pentru ca, de fapt, stiu. In fiecare an tara se transforma intr-un gratar urias din produsele caruia se infrupta

citeste in continuare

past is a grotesque animal   In multe dintre diminetile din clasa a XII, in loc sa ma indrept direct spre liceu, poposeam pe straduta Soldat Abdul Achim Keazim. Robert inca dormea sau era in pat, incercand sa nu-l paraseasca, dar si maica’sa si bunica’sa (care-i pregatise deja masa) il hartuiau.

citeste in continuare

Ultimele nopti in Bucuresti.   A fost o vreme cand pe biroul meu de jurnalist de revista glossy se adunau teancuri de invitatii la evenimente, receptii, cocteiluri. Stive de cadouri de la agentiile de publicitate. Primeam zilnic telefoane de RSVP in care voci prietenoase incepeau cu domnule Jean-Lorin Sterian si terminau

citeste in continuare

“Intr-un recipient de lut, am introdus un continut. Dar continutul cel netot n-a izbutit sa intre tot“ (Nina Cassian)   Unul dintre mijloacele prin care imi place sa verific si sa savurez, cand si cand, existenta hazardului este poseta. In general, acest obiect in aparenta simplu, aparut inca din negura istoriei,

citeste in continuare