Si apele linistite sunt furtunoase…   Isi pune fularul, isi pipaie paltonul, bate reverul cu un gest clasic. Figura i se increteste intr-un rictus dureros. „Ingerasule, Sofico, unde mi-e tocul de la ochelari?“ De dincolo se aude – literalmente – o tacere concentrata: „Nu-i pe policioara?“ „Care policioara?“ „In baie.“ „Din

citeste in continuare

Existenta e un sir de alegeri. Mai degraba rele.   Daca n-as fi fost o proasta sa-l cred… Cum ma mai rabda pamantul de fraiera? Am inima buna, asta e, l-am crezut. Asa l-am crezut si pe Cornel. Iar cand a vandut televizorul, combina si microunda, am fost tot asa proasta.

citeste in continuare

Sa nu pui nume gresit, ca omori norocul.   De ce l-or fi botezat Nathanoe nu se stie. Poate nasii, care, de fapt, erau verisorii cumnatului dupa primul sot al matusii Evlampia, sa stie. Unchiul Marin a zis, privind bebelusul care se zvarcolea, rosu ca un rac – popa cel nou

citeste in continuare

Faima alearga inaintea realitatii, uneori in absenta ei.    Verginica se iteste peste gard, numai in capot si papuci, disperata. Vecinul Stamate tocmai isi toarna o posirca in paha­rul cu buza aurita. El nu e disperat – si asta pentru ca numai el si tocmai el anu­me e inteleptul strazii, mesterul

citeste in continuare

Dar cine nu viseaza sa-si sara umbra?   Gata cu trecutul negru, la revedere, timiditate, adio, complexe. Totul e o chestiune de vointa. S-a barbierit cu meticulozitate, si-a lustruit unghiile, si-a pus pantofii cu scart. Intr-adevar, privindu-l, n-ai zice ca e timidul de serviciu. Cand intra in sala, rimeaza firesc cu

citeste in continuare

Istoria are doua capete. Depinde de unde o apuci.   Cu bratele intinse, infasurata in saluri de casmir, margele, atarnata de poseta, fluturandu-si vizonul (cam jerpelit), se arunca in fata masinii. Stopul de-abia s-a pus, asa ca are tot timpul sa-si pledeze cauza. „Tinere – zice ea agitata – ridica geamul,

citeste in continuare

Reintalnirile sunt ca semintele. La pachet.   N-am avut o copilarie incarcata. Nici pomeneala. Mama m-a rasfatat, tata n-a tipat niciodata la mine. Am trecut prin scoala ca gasca prin apa. Viata mea sexuala a debutat la timp si a evoluat multumitor. E adevarat, mama tot si-a vopsit parul albastru. Tata

citeste in continuare

Degeaba ii spune lumea Adina Felina.   Adina nu poate adormi. Desi ii plac panterele negre si leopardul de zapada. In sinea ei, Adina e o pisicuta de casa. Deci nu-i place iarna. Spre deosebire copiii care adora la nebunie saniusul, bulgarii, patinajul si bataia cu zapada, ea a urat sarbatorile

citeste in continuare

Marin Mita a depasit cu bine ucenicia in armata.   „Cu bine“ e un fel de-a spune, pentru ca atatea tranteli, atatea gropi mutate la gard, atatea treziri la chibrit, atatea latrine spalate „bec“ a facut, incat se considera dupa numai o saptamana mai batran ca timpul. Marin vine de la

citeste in continuare

Depinde numai de noi unde si cand iesim din realitate.   Strecurandu-si umbra prin frunzisul des, cu miros puternic de iasomie sangerie, prin iarba deasa si taioasa ca silexul, nu-si dezlipeste nicio clipa privirea de prada. A sosit clipa. Umilinta va fi spalata in sange. Calea regala va fi eliberata. Animalul

citeste in continuare

  Sub pecetea tainei sau in lumina neverosimilului…   Micuta Dora il asteapta de o saptamana pe mos Craciun. Nu stie prea bine. Sa se bucrenfricoseze ca la dentist, ca la Mall, ca la piscina? In capsorul unei fetite de cinci ani, cu zulufi, codite, sandalute, cercei rosii, inelus translucid si,

citeste in continuare

Asteptarile duc undeva sau nu duc nicaieri.   Vasile s-a dus in piata pentru o undita. S-a uitat, a cumpanit, a amanat si a depasit tot randul de trestii, pana a dat peste cel mai ciudat lucru din viata lui: un patrat multicolor, cu margini cusute, mic cam cat un pumnisor

citeste in continuare

Viata e plina de intamplari memorabile, dar nestiute. Zace in rezerva luminata si curata. La fel de curata si precisa e durerea care vine si pleaca la ore fixe si se instaleaza confortabil, in fotoliul lui de carne, privindu-l direct in creier. Sar in ajutor calmantele, picurate atent, chipurile sa

citeste in continuare

 Realitatea e o guma de mestecat cu surprize. Surpriza, insa, e in guma.   Intre cei doi de la etajul patru, de la apartamentul cu usa alba si peticita, cu mesaje rosii scrise pe albul indoielnic, cu pres multicolor si carliontat, cu clanta neagra, dintr-un plastic catifelat, intre cei doi, zic, s-a

citeste in continuare

Autorii lenesi (de filme sau de literatura) leaga sfarsitul povestii de inceputul uneia viitoare.     S-au oprit in dreptul unui local inalt, stralucitor, numai sticla si aluminiu, inadecvat unei discutii serioase. — A trecut un an? — Noo… Imposibil… Absurd! Anastase ricaneaza: Ne-a pus ticalosul ala de Toma Soricioaica-n bere? Doamne, ce

citeste in continuare

Cel mai rau e cand se intampla ceva, dar nimeni nu stie ce.   Multimea afluieste pe strada, din telefoane tipa manelele noi, “Preesediintee, preese­ dinte, io eram fata cumiiinteee…“, vantura steaguri tricolore cu gaura si toti, fara exceptie, inalta doua degete in V. Popescu priveste, peste umar, in spate. Localul

citeste in continuare

Lumile paralele n-or exista, dar ceva paralel e pe lumea asta.   — Cred ca locul asta e blestemat! se aude, din stanga, din intuneric. — Blestemat pe naiba. Aici, in Pantelimon nu e nimica blestemat. Numai infractori care se c… in casele oamenilor. (Asta a fost vocea lui Virgil, scufundata intr-o

citeste in continuare

Daca un lucru are inceput, atunci are si sfarsit!   — Nu ti se pare, iubite prieten, ca lumea a luat-o razna? isi incearca vocea, cu multa blandete, Anastase. Apoi recita cu patos: „Caci vis al mortii-eterne e viata lumii intregi“. Stiu ca lumea li s-o fi parut stramba stramosilor nostri,

citeste in continuare

Cand nu le mai stii pe toate, in capul tau se sparge pana si cuadratura cercului.   Cel care a bagat in sperieti toata adu­na­rea si-a perdut aura. Nu mai e marele maestru al combinatiilor. Agneta simte: asta chiar nu stie ce-a facut ea in Brazilia. Dar a facut ceva? A

citeste in continuare

In cautarea cuvantului pierdut Mi-ar trebui un spatiu de zece ori mai mare decat acesta pentru a va povesti subiectul Cuvantului, (Editura Leda, 2008) de Irving Wallace. Ar fi inutil si daunator pentru aceasta carte plina de neprevazut, istorie, religie, conspiratie, nebunie, putin sex si multa aventura. A dezvalui destinele

citeste in continuare

Exista oameni care fac istorie. Cu conditia sa se uite la ea.   Ridichea umana se rastoarna pe dusumele. E, intr-adevar, o femeie, intr-un halat de o culoare indoielnica, tinand un mop ca pe un steag. Dimensiunea ei e fabuloasa, epopeica, legendara, de povestit nepotilor. E intr-adevar ridichea uriasa, dar vie

citeste in continuare

Toata vraja realitatii consta in cuvintele cu care o evoci.   Poetul de dezmeticeste. E curios. Daca n-ar fi fost artist, s-ar fi multumit cu un roman ieftin. Are in fata ochilor o realitate care il depaseste cu mult. In subsolul localului cu geamuri multe din capul Pantelimonului, al bunului sau

citeste in continuare

Salman Rushdie - "Seducatoarea din Florenta", traducere de Dana Craciun, Editura Polirom, 2009 de Florin Iaru www.catavencu.ro Cel mai mare dusman al unui scriitor e propria notorietate. Cu cat e mai celebru (si mai talentat), cu atat gloria il va obliga sa se lepede mai repede si de originalitate, si de propriul

citeste in continuare

Exista posibilitati excluse. Tocmai de alea mi-e mie frica.   Parca ar ridica o lespede de pe mormant. Sar bucati de linoleum. Dusumeaua se strofoaca, incercand sa impiedice actiunea omului. Locotenentul isi acopera ochii cu maneca. Motociclistul arestat acum un veac se zbarleste. E clar ca particulele elementare il urmaresc inca. Betivul

citeste in continuare

Adevarul o fi in alta parte, dar nici cu minciuna nu mi-e rusine!   Se poate sa nu fi fost, dar acum e. In linoleumul ros si patat de bere se schiteaza clar ca lumina zilei un dreptunghi. — Iti jur nea Tomita, nu sunt vinovat cu nimic. Asta mi-e crucea… Nu apuca

citeste in continuare