de la urmasii urmasilor   I pak dau stire Domniilor Voastre den ceriu au de unde oti fi ca trebile ce le ati tocmit pe asta lume valaha a stat de se au batut cu vremile mai dihai ca zidurile monastirilor. Poate ca iaste paretele dan piatra de neclintit an calea

citeste in continuare

are un singur defect   Din categoria minunatelor povesti spuse la gura sobei, zilele trecute, la munte, intr-o dimineata, la o cafea si la un rom de dregere, am auzit una bestiala. Sotia unui prieten povestea ca iesise intr-o zi sa plimbe cainele, in parcul din fata blocului. Prin preajma se

citeste in continuare

o gurita de rai   Daca aveti ghinionul sa calatoriti de la Pitesti la Ramnicu-Valcea sau, ma rog, invers, ati muscat-o. Daca nu, merita sa dati o tura pe drumul asta, doar asa, de curiozitate, sa vedeti pana unde poate sa mearga suprarealismul din ceturile de la hotarul sud-estic al Europei.

citeste in continuare

Teribil m-ai tradus   Una dintre cele mai nasoale frustrari e sa citesti o carte buna tradusa prost. Intuiesti minunatia care e ascunsa in inima fiecarei pagini, dar nu poti ajunge la ea. Intrezaresti lumea fabuloasa pe care scriitorul a inchipuit-o, dar nu te poti strecura decat la periferia ei, cu

citeste in continuare

 Din flora noastra Dragi copii, azi vom rasfoi, din nou, giganticul ierbar al buruienilor sinistre care cresc in spatiul public romanesc. Ne vom opri asupra unei plante dizgratioase, care se inmulteste intr-o veselie prin cinematografele (cinematografurile?) de la mall. Din multimea buruienilor care sufoca acest ecosistem,

citeste in continuare

  tralalalala   Jur pe fustita lu’ Shakira ca n-am mai va­zut asa ceva. E vorba despre minunatul sentiment, contemporan, romanesc, al supermarket-ului. Bagam de zece, forjam, umblam la supermarket de ne sar capa­cele. Impingem la carucioare cu o ambi­tie de dimensiuni epopeice. Cumparam, nenica, de parca maine e 2012 si

citeste in continuare

Adica, deoarece.   Pentru ca ne spalam rar, la sarbatori. Pentru ca adoram inghesuiala urat mirositoare. Pentru ca ne calcam in picioare sa pupam moaste, mana popii, iconostasul, podeaua, bratele sfesnicelor, clantele si treptele de la intrarea in biserica. Pentru ca, dupa aia, turnam la blesteme cu dumnezei, colive, sfinti, preciste,

citeste in continuare

Catarge si vitrine.   La Cluj, s-a deschis vederii multimilor piata centrala a orasului. Piata de la statuia lui Matei Corvin, asa cum o stie toata lumea care a fost pe acolo. Ei bine, ce-au vazut multimile? Un spatiu generos, pavat cu piatra cubica (singura parte misto), niste bete futuristoido-brichetisto-moderniste, care

citeste in continuare

sssssssss!   Cand tu prinzi o sambata in care poti sa dormi macar pana pe la 9 dimineata, boul care sta deasupra muta mobila si tran­teste ca un capcaun in calduri, de la ora 7 fix. Nu muta scaunele ca un om normal, ridicandu-le, ci taraindu-le. Pentru ca gibonul are ureche

citeste in continuare

si toleranta   Un domn, redactor sef al unei importante reviste de cultura, se plimba cu fiul sau, in vacanta, intr-un mare oras european. La un moment dat, au ajuns in fata unei catedrale. Cand sa intre, copilul a ezitat. I-a explicat tatalui sau ca dom’ profesor de religie le-a spus

citeste in continuare

La claasaaa!   Copila unor prieteni foarte buni mi-a povestit cum, la ea, la scoala, la ora de religie, dom’ profesor a intrebat-o ce mu­zica asculta si de ce se imbraca des in negru. Fata i-a spus ca asa ii place ei, ca e rockerita si ca asculta Porcupine Tree, Limp

citeste in continuare

Sa ne veselim.   Una dintre cele mai misto povesti despre Romania e asta cu ursii de la tomberoane. Urla televiziunile, striga radiourile, presa scrisa isi smulge parul din cap. Ursii n-au nicio treaba, isi vad de-ale lor, mai halesc un roman, mai baga la desert un turist strain, mai sperie

citeste in continuare

Am vazut o stire la televizor de unde am aflat, cu justificata mandrie patriotica si cu entuziasm revolutionar ca pe undeva prin Prahova, inspectorii de administratie financiara dau bip-uri la aia care au firme si au de achitat datorii. Statu’ e lefter si nu-si mai poate permite sa vorbeasca

citeste in continuare

Jurnal de vacanta.   Nu stiu cum ma-sa se face ca mai toate locurile populate de compatrioti cu buletin de roman arata ca un vis urat. Chiar si atunci cand in urma heirupismelor electorale se mai pune cate o bordura, se mai varuieste un zid, se mai da cu matura prin

citeste in continuare

Hai, fii simpatica…   Bre, Coana, da-o dracu de treaba! Ai mai vazut la viata matale oameni beti. Talica esti pe lumea asta de atata amar de vreme, esti unsa cu toate alifiile, ai vazut de toate, nu te stropsi la noi ca o mai facuram lata inca o data. Mata’

citeste in continuare

The land of choice   Adevarul e ca subiectele de-a-mboulea de la tezele nationale nu sunt o surpriza, nici macar pentru patriotii patologici. Pare ca toata suflarea romaneasca a dat in depresie. Nimeni nu mai face o meserie kalumea. De la maturatori la academicieni, parca ne-a lovit strechea. Cu prestigiul in

citeste in continuare

sau despre fondul nostru blajin   Toata frustrarea, toata raca, tot veninul, toata disperarea si toata neputinta multora dintre noi, cei mai viteji si mai drepti dintre traci, se descatuseaza... la volan. Pe sinistrele drumuri ale gurii noastre de rai, barbaria galgaie, mai abitir ca raurile care scalda minunatele noastre meleaguri

citeste in continuare

Land of choice, vere!   Jaluzelele de birou, puse la geamurile si la balcoanele de acasa, sunt un soi de varianta contemporana a carpetei cu rapirea din serai. La mare potriveala cu termopanele de plastic si cu spoturile  din sufragerie si bucatarie, jaluzele de birou completeaza trio-ul de aur al constelatiei

citeste in continuare

noi am vrea…   Pe trotuarele din cetatea lui Bucur, o sa vedeti, pe ici, pe colo, niste dungi galbene. Asta vrea sa zica, in limbaj european, ca avem banda pentru biciclete. Al dreaku’ daca vezi vreo bicicleta p’acolo. N-are cum. Ca niste unii si-au facut chioscuri si alte alea. Iar

citeste in continuare

La orase si sate. Ca sa nu mai ramanem repetenti si secolul asta, Mamitza Europa ne-a luat bereta de marinel. Degeaba. Tot nu s-a lipit nimic de noi. Si pas de s-o lipi in mileniul asta. Pen’ ca nu prea are cum. De ce mergem mai des dincolo de Oradea,

citeste in continuare

Natiune mare. Vand copii mici.   Bineinteles ca nu toti romanii isi vand copiii pentru organe. Bineinteles ca nu toti romanii ies la poarta de la strada si, pe langa mere, ceapa si vin la pet, mai pun si-un copil. Si bineinteles ca povesti sinistre, cu copii vanduti, abuzati, maltratati, se

citeste in continuare

Sau despre (scuzati!) fudulii. Adica despre pluralul de la fudulie. Ca e multe. Pentru ca suntem o natie de destepti, toate lucrurile pe care le facem in tara asta sunt, trebuie sa fie, DESTEPTE. Faptul ca noi suntem, cica, mai educati decat prostii de prin alte tari, trebuie sa se

citeste in continuare

Sau despre razbunarea farmecului discret al balcanismului. Stim foarte bine cu totii. Indiferent de domeniul de activitate, la noi, principalul criteriu de selectie NU e valoarea. Orice alimentare cu resursa umana a unei institutii din sistem se face cu nepoti, veri, consateni si vecini, nu cu indivizi care ar cunoaste

citeste in continuare

noi intre noi Intr-o cumplita opozitie cu delirul samanatorist al bunatatii si curateniei spirituale romanesti, sta, complet goala, realitatea. Va propun sa ne referim, in episodul asta, doar la felul in care, de secole, blajinii romani isi bat joc de defectele fizice ale semenilor. Cu permisiunea domniilor voastre, n-o sa ma

citeste in continuare

poate ultimul In zarva fanariota, printre clopoteii at­mosferei electorale, printre latraturi de breaking news si cisterne de analize po­litice, vestea mortii lui Constantin Ticu Dumitrescu s-a pierdut fara vreo sansa de concurenta cu domnii candidati. Pen­tru unii, numele asta nu inseamna nimic. Pentru altii, inseamna inca un mare lup­tator pentru

citeste in continuare