Ziarele se pot pune pe sus, pe jos, pe sos, pe jus, pe peste tot. Mai varuiesti, mai vopsesti, mai versi pe jos, mai spargi un geam, mai cureti altul. Ziarele sunt hartii bune la toate iar revistele nu. Revistele au sira spinarii, nu poti sa le dezmembrezi, nu poti sa le rupi o foaie fara sa te uiti pe partea cealalta sa vezi ce-ai stricat. Revistele contin, mai mereu, lucruri importante, pe care nu le gasesti pe net, ca la ziare. Revistele se organizeaza estetic in colectii colorate sau albe cu scris mic, sunt mai aproape de carti decat ziarele care nici macar nu stau singure in picioare. Colectiile de ziare arata ca niste pachete cu mancare. Intelegeti dilema mea – am zeci sute mii de reviste care cantaresc zeci mii sute de kilograme, si m-am saturat sa le car.

Dar nu ma pot desparti de toate. Unele colectii le-am cumparat. Mereu as reciti o revista. Mai ales atunci cand citesc in cada, unde ziarul e incomod iar cartea e prea grea si scumpa si nu poti sa adormi cu ea pe piept. Imi plac revistele, ce mai! O revista uda este in continuare o revista. Un ziar ud e un ghemotoc. Cine a inventat revistele sigur le citea in cada.