... Si pistoalele

... Si pumnalele, caii si flintele si tot ce mai aveti pe-acasa

Nu fiti nasoi, nu ma contraziceti, exista viata dupa colectare. Uite, eu insami, traiesc inca chiar daca strang mereu in pungi diferite hartie, peturi si sticla. Ochei, sticla de sticla nu mai adun fiindca e putina si pe-aia o reciclez maiself, ii dau borcanele de la castraveciori sau mustar lu’ mami pentru dulceata sau suc de rosii. Nu pot sa renunt, ca face dulceata foarte buna. Dar in rest, eu strang, strang selectiv, asa se numeste, ei si, nu ma doare, putea sa se numeasca oricum, ca eu tot adun separat tot ce ramane dupa ce-mi umflu burta de sucuri colorate, lapte cu cacao sau apa clara de izvor invesmantata in rochie transparenta de plastic cu palarie-capac. Nu ma las. Cand am fost in Bruxelles prietenii mei ma urmareau sistematic ca Sherlock Holmes pe-un suspect aproape dovedit si ma taxau de cate ori aruncam coditele de tomate la hartie, sticla de plastic la resturi menajere, hartia la sticla de sticla si pungile de plastic murdare la plastic curat.

Da, au ajuns deja la o finete de laborator belgienii. Adica de exemplu daca arunci o punguta murdara de ciocolata sau cu bucati de shaorma, se cheama ca are resturi menajere si-o azvarli ca atare, in recipientul cu pricina, nu la plastic. Cam asta am inteles, ma rog, oricum, nu prea reuseam sa-i multumesc pe deplin niciodata si mi-era asa o ciuda. Nu vedeti, dar eu acum am bratele deschise larg ca adica asa mare e ciuda mea. Nu mi-au dat nota zece si sufar si acum. De-aia ma antrenez, as propune chiar sa colectam si mai drastic. Serios, e criza, nu-i pacat sa aruncam asa, aerieni, tot ce folosim si nu e deseu? Adica eu as colecta carpele, lemnul, cauciucul, tot ce ramane dupa intrebuintare, da, si dopurile de pluta, ca pe vremuri. Se poate face altceva din ele. Suntem prea saraci ca sa... stiu, ati mai auzit vorba, dar daca de data asta chiar se verifica? Studiati www.viatadupacolectare.ro.