O noua fandoseala intelectualista cu pretentii civice a bantuit spatiul public.

In comentariile lor, analistii de mitinguri (caci avem si de-astia) s-au aratat mah­niti de faptul ca manifestan­tii din 19 mai au fost prea veseli; prea glumeti; prea inconsti­enti fata de gravitatea eve-nimentelor la care participa; pe care – la o adica – le ge­ne­reaza. De unde tasti – aceleasi glose fataliste despre maladia romaneasca a bascaliei fara de proiect... Cum asa: sa incinga ei Dansul Pingui­nului? Barem sa recite o fili­pica, toti in cor, dedicata lui Boc... sau lui Basescu? Ve­nind vorba de Boc, ar fi trebuit poate sa... boceasca? Sau, apropo de Basescu, ar fi trebuit sa... hm! (scuzati: meteahna ancestrala a futilitatii)... Nu, n-a fost doar un pretext estetizant al propagandistilor de serviciu, tocmiti sa defaimeze contes­tarile. La aceasta idee s-au raliat deopotriva oponenti ai regimului si pro-basescieni sinceri. Pentru reimprospa­tarea memoriei acestor pare­rologi, de ambe metereze, ar merita reamintit ca poate cel mai popular cantec al Golaniadei din mai-iunie ‘90 a fost preluarea unui cantec de betie: „Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa/ pana nu ne-om imbata si-om cadea sub masa“ cu versul schimbat „pana nu vom castiga libertatea noastra“... Ar merita recunoscut adeva­rul istoric, poate stanjenitor unora, dar profund omenesc, cum ca slagarul Revolutiei din ’89, cel putin in faza victorioasa, de dupa 22, a fost Lambada; revarsata din sute de casetofoane de umar. Sa ii trimitem la studiile occiden­talilor care au stabilit ca marile cantece ale Revo­lu­tiei Franceze aveau aceleasi umi­le origini popular bahice? Pentru cei mai deschisi dintre ei, ar merita oare observat ca secventa muzicala recu­renta din Dansul Pinguinului are particularitatea de a in­ce­pe ca „Treceti batalioane romane Carpatii“, pentru a se rezolva, surprinzator, ca o jucausa mazurca? Ar meri­ta amintit ca unul dintre simbolurile muzicale nationale este acel fragment din „Rapsodia romana“ care preia cantecul bucovinean „Am un leu si vreu sa-l beu/ nici acela nu-i al meu“? De unde tasti – aceleasi conclu­zii, pe placul cui vrea sa le traga, despre destinul nostru de datornici la Fondurile Mondiale ale Istoriei...