Erau doua surori gemene,Aida si Simona...Una era vesela,indrazneata si cuceritoare...cealalalta timida,inchisa in sine si trista ,caci ramanea mereu singura,desi erau femei dragute,cu parul blond si lungVesela Aida cu cerea barbat dupa barbat si ,de curand cunoscuse un barbat fermecator,brunet,manager intr-un orasel de munte...care avea un frate geaman!Poate n-ati ghicit dar Mihai era vesel,expansiv si indraznet iar Vlad era inchis si tacut...La prima petrecere Aida o invita si pe sora ei ,in acel orasel ...Ea vruse sa refuze dar Aida nu-i permiseses acest lucru,asa ca mergand la petrecere ,l-a cunoscut pe Vlad si s-a indragostit de el...Erau ca doi porumbei care in sfarsit gasisera dragostea,dupa atatea umilinte,tristeti si suferinta...Doua surori gemene pentru doi frati gemeni...O poveste reala...Doua femei sofisticate in cautarea iubirii...

"SEMNE DIN CER" PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXa ASUPRA OBIECTELOR ZBURaTOARE NEIDENTIFICATE (OZN-urilor) Deceniile care au urmat celui de al II-lea Razboi Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales in Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi in aparenta neavand nici o legatura cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atenta un semn tot atat de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiinta religioasa" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburatoare neidentificate", care virtual au fost vazute in toate partile lumii, incepand cu prima "farfurie zburatoare" reperata in 1947.

Centaurul traise pe o insula pustie din Oceanul Pacific toata viata lui. Nu stia multe despre civilizatia oamenilor, numai ceea ce ii povestise tatal sau, care il crescuse si il educase, dar care murise, din pacate. Tatal il avertizase ca oamenii fusesera interesati de creaturi bizare si cu malformatii ciudate prin anii 1920, in vremea de aur a circului, insa acum ei ar fi speriati de felul in care arata ei si ca ar incerca sa le ia frumusetea unica prin operatii estetice. Cu toate acestea, tanarul centaur era curios de acea lume a oamenilor. Intr-o zi s-a intamplat miracolul si un vas a trecut pe langa insula lui si l-a luat si pe el la bord. Ajuns pe pamanturi americane, acesta a fost transportat rapid la Hollywood, unde managerii de la un mare studio de filme l-au transformat peste noapte intr-un mega-star mai celebru decat Brad Pitt, Johnny Depp si Hugh Jackman la un loc. Centaurul a fost fericit si a ajuns la concluzia ca tatal sau se inselase in legatura cu oamenii. A fost fericit cat timp a trait printre oameni... adica 2 ani, pana a murit de supradoza de heroina.

Ma lupt din greu sa indrept mica mea barca de pescuit spre un petic de plaja ce apare dintre stanci. Deja a trecut mai mult de o ora de cand incerc sa ajung la mal si parca e un efort zadarnic. Debarcaderul e undeva departe asa ca asta e singura mea sansa de scapare din infernul valurilor iscat din senin. Talazurile ma imping cu putere si barca e prinsa intr-un dans nebun, involuntar, de parca insusi zeul marilor, Neptun, si-ar fi pus in plan sa ma duca la pieire. Sa fie o razbunare pentru ca am iesit la braconaj pe mare? Nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta si cu doua lovituri de vasle ocolesc la timp stanca inspumata si barca atinge nisipul plajei. Sar din ea cu ultimele puteri si reusesc sa o trag afara din apa dupa care ma prabusesc sleit de puteri pe nisip. Inainte sa-mi pierd cunostinta apuc sa vad cum se apropie de mine pasind prin spuma de pe plaja, maretul zeu barbos al apelor, Neptun, imbracat intr-o camasa alba, lunga, descult, cu nelipsitul trident pe umar si ca dovada suprema a furiei sale, scotand fum pe nari. Alunec intr-un lesin adanc, simtindu-ma pierdut.
-Hei, baiete! Iar ai adormit la soare, o sa te doara capul!
Ma trezesc buimac si dau cu ochii de barba deasa si de fumul scos pe nari de Poseidon. Ce tare seamana cu unchiul Vasile. Stai asa, e chiar unchiul Vasile, cu nelipsita tigara in coltul gurii, rezemat in furca sa. Ma uit in jur. Suntem la faneata, la uscat fanul, la o distanta de sute de kilomatri de mare. Uff, totul a fost un vis al unui baiat de la munte care viseaza de cand se stie sa ajunga la mare. Nu stiu daca sa ma bucur ca totul s-a terminat ori sa-mi para rau.

Una era ca ziua - blonda, suava, de o finete ireala, cu ochi albastri ca cerul, cealalta ca noaptea - bruneta, cu ochi intunecati ca pacatul, pasionala, cu pielea maslinie si fierbinte...Formau insa un duo inseparabil, impreuna mergeau la scoala, impreuna la distractii. Le placeau plimbarile lungi in mijlocul naturii, aveau aceleasi gusturi in materie de moda, de bucatarie, de barbati. Aici, insa a inceput ruptura dintre ele...cand l-au cunoscut pe EL...El, cel mai frumos si galant dintre barbati, inalt, cu o constitutie atletica, cu ochi verzi ca marea, plin de vorbe frumoase si promisiuni...un barbat adevarat asa cum visasera amandoua sa intalneasca candva. S-au indragostit fulgerator de el si intre cele doua gemene a inceput o competitie acerba: care sa-i castige cea dintai dragostea. Daca pana atunci traiau in tandem perfect, acum devenisera cele mai aprige rivale, fiecare se uita cu invidie si ura la cealalta, nu-si mai impartasau trairile, dorintele, visurile...Din cele mai bune prietene ajunsesera sa fie dusmance declarate....

De mii de ani stabilea durata vieții fiecărui om. Pensula îi devenise parte a mâinii. Tabelele - a doua piele. Seara, când începea să se simtă singur, privea piersicile răspândite în iarbă și sufletele bătrânilor ce le înveleau în istoriile lor. Duminica se ascundea în umbra partidelor de rummy cu Fu Xing, stăpân peste noroc și Lu Xing al averilor. Ambii veneau doar din obligație. Împăratul Galben credea încă în teamwork. Ei - mai puțin. Prinși în plasa unui început de demență senilă, se cufundau în joc.De aceea, plecat într-o excursie în Grecia, Shou Lao a decis să se reprofileze. Și-a luat numele de Dedal, spre a nu fi expulzat.. Moartea lui Icar i-a dovedit că lumea este stearpă.Atunci a fugit la Veneția. Tânăr Marco Polo , a negustorit alături de unchii săi. Dar și asta era prea puțin. Atunci a plecat acasă. Dr zeii Chinei muriseră iar peste tot se înălțau portretele lui Mao.O pală de vânt la purtat în Iudeea. Sub chip de smochin. Și trecând pe acolo un profet cu ucenicii săi , i-a dat cuvânt de uscăciune.Abia atunci sărmanul zeu a înțeles. Nu poți fi altul decât cel care ești.

Gesturile noastre semanau,zambetul nostru era la fel de fermecator,iar singurul lucru care ne diferentia era faptul ca eu eram o fire impulsiva si pasionala,iar sora mea geamana era timida si romantica.Intotdeauna o ajutam sa faca primul pas in cucerirea baiatului perfect.Odata insa,planul a esuat...Privirea mea s-a intersectat cu privirea lui.Picioarele mi s-au inmuiat si pentru prima oara in viata mea stiam ca sunt indragostita.Ce nu stiam eu era faptul ca este acelasi baiat de care sora mea se indragostise la cursul de pictura.Ca de fiecare data eu trebuia sa merg la intalnire in locul sora-mii.Cand am ajuns in acel parculet,unde toate florile iti furau privirea,a aparut el,cel care m-a facut sa tremur doar la simpla privire.Dupa cateva secunde de gandire,totul parca se intuneca in fata mea.Descrierea baiatului se potrivea cu cea a celui care se afla in fata mea.Ce puteam face?Ori imi dezamageam sora,ori imi dezamageam inima...Dar soarta a decis pentru mine cand el m-a cuprins in brate si m-a sarutat ca si cum m-ar fi cunoscut de o viata intreaga.

Ne plimbam agale pe straduta serpuinda si aproape goala. Nascute si imbracate la fel, doar privirile si zambetele le trimiteam spre ceruri diferite. Deodata, un vagabond, sa fi avut vreo 50 de ani, cu un parpalac gri si cu niste plase in maini. Jerpelit, dar solar, cu tot cu ochii lui albastri, radia. De buna seama, gandeam amandoua, uite un fericit care stie a iubi viata, cu bauturile si femeile ei… Ajuns in dreptul nostru, spuse: “Eu sunt oglinda ta, eu sunt oglinda ta…” Dupa cativa pasi, am privit inapoi. Astepta, rezemat strengareste pe o balustrada de pod… “Eu sunt oglinda ta, eu sunt oglinda ta…” ne soptea el delicat, dar raspicat, sa intelegem, sa nu uitam.... Am plecat deodata, ca la comanda, tustrei, spre acolo-urile noastre. In capatul strazii din nou s-a oprit. Deja ne placea jocul… Am asteptat privirea lui... Ne-o doream… Am capatat-o! El a plecat primul. Noi am ramas sa-l privim pe furis cum trece strada... Apoi i-am intors spatele, eu, una, avand in piept durerea aceea pe care-o simti cand te desparti de cineva… si nu stii daca o sa-l mai revezi vreodata. Si totusi, iata-l! Din departare, ne zambea piezis, sovaitor balanganindu-si plasele si fericit sa poata spune, din priviri, cine-i oglinda mea, cine-i oglinda mea…

Eram copil si la noi in sat au venit din oras o familie cu doi copii gemeni. Erau doi baieti de varsta mea si ne-am imprietenit repede, mai ales ca au fost repartizati in clasa cu mine si oricum stateau destul de aproape de mine. Am inceput sa ne jucam destul de des. Asemanarea era izbitoare, inclusiv aveau amandoi pe fata si in acelasi loc o alunita, nu puteam sa-i deosebesc. Imi era foarte greu sa-i strig pentru ca nu stiam care din ei este, iar ei nu voiau sa recunoasca. Timpul trecea si nu reuseam sa-mi dau seama de o diferenta, dar cu timpul pe masura ce stateam de vorba imi dadeam seama ca unul din ei era mai sensibil si mai uman iar celalalt avea o rautate fara limite. Pe masura ce noi cresteam tot mai mult cel rau devenise foarte inuman, prindea pasarile si le rupea aripile, le rupea cate un picior, tragea cu pietre din prastie in diversele obiecte si animale, era croit sa faca cat mai mult rau, parca se hranea cu rautatile, iar celalalt devenise foarte romantic, bland si dragastos. Isi iubea fratele si incerca sa-i creeze alata imagine. Anii au trecut si ei s-au casatorit cu doua femei care nu s-au inteles niciodata si datorita lor si fratii au inceput sa se urasca si sa nu isi mai vorbeasca, chiar daca stau in case una langa alta nu vorbesc de foarte mult timp. Ma gandesc uneori ca sunt frati si au fost alaturi in sacul gemelar si nu au putut sa fie asa pana la sfarsit.

Pegasus (fiul lui Poseidon și al gorgonei Medusa)... A luat nastere din gatul Medusei atunci cand Perseu a ucis-o pe aceasta in timp ce dormea. Imediat, Athena l-a prins si l-a domesticit, dupa care l-a daruit Muzelor de pe muntele Helicon (loc unde calul a creat fantana sacra Hippocrene in momentul in care a lovit pamantul cu copita acolo incepand din senin ca curga un izvor). Auzind acestea, Bellerophon, regele Corintului s-a decis sa-l captureze, lucru pe care l-a si reusit datorita unui frau de aur daruit de zeita Athena.
Cu ajutorul lui Pegasus, Bellephoron fost apoi capabil să distrugă monstrul cu trei capete Chimaera, fapta ce l-a determinat pe rege sa aiba o opinie din ce in ce mai exagerata despre maretia lui, si intr-un final hotarandu-se sa se alature zeilor din Olimp.
Vazand acestea, Zeus s-a infuriat si pentru a-l pedepsi pe Bellephoron a trimis o insectă pentru a-l deranja pe Pegasus, pentu ca acesta la randul lui sa-l arunce pe rege din sa chiar in momentul in care cei doi urcau spre cer. Calul a fost apoi instalat în grajdurile olimpilor unde i s-a incredintat sarcina de a-i aduce lui Zeus fulgerele si trasnetele.
Bellephoron nu a murit in căderea lui, dar a rămas olog si orb pe viata. După aceasta, el a rătăcit singur prin domeniul Aleian, evitand orice contact cu oamenii, avand intr-un final o moarte lamentabila.