Razbunarea poate aduce o satisfactie de moment sau poate crea iluzia de dreptate dar ea nu ajuta nicodata pe nimeni...

Razbunarea este ararma prostului, ignoranta totala este cel mai bun lucru prin care te poti apara de astfel de oameni rauvoitori...

Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau e silit sa recunoasca ca esti bun si el e rau. Nu ai nici un merit daca unui ticalos îi demonstrezi ca tu esti mai mare ticalos decat este el. Nu reusesti, astfel, decat sa-i dovedesti ca … el este mai de treaba decat tine.

"razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ e silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau" - razvan si vidra - B.P.Hasdeu
Rolul razbunarii - este de a te ajuta sa te eliberi intr-o oarecare forma si masura de acel ceva/cineva care ti-a facut rau. Numai ca facand rau la randul tau, daca ai constiinta, o sa ajungi sa te simti prost, si nu te ajuta cu nimic. Plus de asta, indiferenta este cea mai grea, arata-i dusmanului ca nu iti pasa, zambeste-i si vei castiga.
Ca in poezia "catelusul schiop".- elena farago.."acum vine si-mi da zahar/si ar vrea sa-mi fie bun/si-as putea sa-l musc odata/de picior, sa ma razbun./ Dar il las asa, sa vada/ raul, ca un biet catel/ are inima mai buna/ decat a avut-o el."

Razbunarea este arma prostului dupa binecunoscuta zicala si doar cel care nu are capul pe umeri se poate gandi la razbunare.Mai devreme sau mai tarziu, timpul te razbuna fara a fin nevoit sa fi pus intr-o situatie penibila

Rolul razbunarii?Este unul malefic si distructiv atat pentru persoana ce actioneaza ca atare, cat si pentru persoana lovita de acest act necrutator. Oare nu ar fi mai bine sa invatam sa iertam, decat sa adaugam venin, picatura cu picatura, in inimile noastre, pe masura ce nascocim planuri de rabunare, distrugandu-ne treptat latura umana? Eu consider ca ar fi ideal sa ne indreptam sufletele spre lumina, spre iertare, astfel am putea castiga sufletul ce ne-a facutt rau de partea noastra, asa exista o posibilitate de a transforma ura si vrjba in dragoste. De ce sa o irosim? Dumnezeu ne-a invatat sa iertam si s-a dovedit a fi cea mai buna solutie. De ce sa nu o aplicam?

in dragoste ca si in razboi, lupti pentru tine si pentru viitorul tau, iei prizonieri, inima si sentimentele celuilat, sperantele si visele lui, negociezi diplomatic sau nu, un armistitiu......si te bucuri de victorie!
ce se intampla cand pierzi?...cand esti inselat miseleste?.....cand armele folosinte sunt dintre cele mai murdare? te razbuni?...incerci sa-ti iei revansa? sa domenstrezi ca a gresit?...sau il lasi deoparte.....asteptand ca timpul sa judece si sa faca dreptate? te intorci in lumea ta si iti lingi ranile..sau pregatesti contraatacul? Ca si voi, am iubit. Tot ca si voi, am suferit cand s-a terminat. Recunosc ca am avut momente cand am incercat sa ma razbun. Apoi am realizat cat de mult greseam si cat de tare imi automutilam sufletul. Cum bine spunea Horex, am inteles ca aruncam cu noroi in propriile sentimente. ca imi negam iubirea. asta a durut mai tare decat acel "ramas bun" care oricum ar fi venit intr-un viitor nu prea indepartat.. acum imi este bine. poate pentru ca am invatat ca singura mea sansa pentru a trai din nou frumos este sa fac pace cu mine insami...

nu mi apartin,dar spun totul despre razbunare


razbunarea cea mai crunta,
este cand dusmanul tau,
e silit a recunoaste,
ca esti bun,si el e rau

Intrebarea aceasta ma duce cu gandul la o carte pe care o citesc acum "Papillon" de Henri Charrierre. Omul asta a fost inchis pe viata intr-o ocna din Guyana Franceza si lupta pentru evadare numai cu gandul la libertate si la razbunare fata de procurorul si politistii care l-au infundat asa de rau. Tine piept recluziunii intr-un mod acerb in timp ce altii se sinucid sau "o iau Braila" ca sa folosesc o locutiune romaneasca. Ideea e ca poate fi constructiv gandul razbunarii pentru a te tine in viata, dar in lipsa acestei ipostaze, ne distruge pe dinauntru.

Razbunarea este impulsul momentului, atunci cand te simti ranit sau nedreptatit furios, frustrat sau indurerat, nu poti fi atat de eficienta ca atunci cand esti lucida si... rezultatul poate sa fie dezastruos. Rererori iti aduce satisfactii, poate sunt pe moment, dar atunci cand realizezi si gandesti iti dai seama ca nu merita ca si tu la randul tau sa faci rau, trebuie sa incerci tu singur sa iti stapanesti instinctele de moment si sa respecti proverbul „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”

De mica am fost invatata ca "razbunarea-i arma prostului", si desi in copilarie avem tendinta de a ne razbuna pe un coleg, pe un alt copil care ne-a facut rau, cu cat inaintam in varsta realizam ca de fapt razbunarea nu este decat o stare trecatoare, care iti ofera satisfactie doar pe moment, insa mai tarziu s-ar putea sa regretam alegerea facuta. Adepte ale razbunarii sunt persoanele care au o doza de rautate in ele, insa din punctul meu de vedere, razbunarea nu-si are rostul.

Se spune ca "Razbunarea-i arma prostului", dar parerea mea e ca depinde de multe contexte, termeni si imprejurari. Razbunarea poate fi buna pentru linistirea gandurilor si orgoliilor noastre. Revin, depinde de mai multi factori daca razbunarea e buna sau nu.

in anumite situatii lipsa reactiei te poate face sa iti pierzi increderea in tine si sa devii penibil pentru tine insuti
atunci cind in joc este onoarea familiei razbunarea se impune

Razbunarea se stie a cui arma este, insa doar generalizand este valabil acest aspect. Totusi, are si razbunarea rolul ei. Cei care gresesc si nu-si dau seama pot fi treziti la realitate printr-o mica razbunare prin care sa constientizeze greseala. In acest caz razbunarea este menita sa dea o lectie de viata.

Putem intalni si cazul razbunarilor prostesti, cand unui rau intentionat ii raspundem cu aceeasi moneda. In aceste cazuri nu facem decat sa adancim ruptura iscata, in loc sa remediem prin comunicare, problema.