Am avut o copilărie frumoasă, de care îmi amintesc cu mare plăcere. Locul preferat din copilarie este parcul de lângă bloc, Parcul Titan, noi ii ziceam IOR, unde îmi petreceam toată ziua cu prietenii. Treceam pe sub podul Titan si ajungeam brusc intr-o alta lume: lacul era plin de stuf, vegetatia era salbatica, iar prin poienite, pe cele cinci insule si pe sub copaci faceam plaja vara. Imi aduc aminte de linistea baltii, de vegetatia salbatica, potecile de pamant care taiau campul dupa cum au vrut picioarele trecatorilor, de iarba prafuita si stearsa, de cei doi plopi de pe insula. Abia aşteptam să vină vacanţa de iarna sa facem cazemate, sa ne dam cu saniuta pe derdelus, sa ne batem cu bulgarii de zapada. Vacanţa însemna o joacă permanentă, pentru că nu aveam teme de făcut, nu aveam corigenţe, nu aveam nimic altceva de făcut decât să mă joc. Îmi plăceau toate jocurile. De la ascunsa, prinsa până la raţele şi vânătorii, lapte gros, elastic, flori, fete, filme sau băieţi şi telefonul fără fir. Unde esti copilarie?Copilaria mea a ramas in parc, impreuna cu jocul...

Locul meu preferat din copilarie este cel de la bunici.Mereu imi petreceam vacantele la ei.Abia asteptam sa ajung,sa ma revad cu prietenii mei,sa schimb viata plictisitoare de oras cu cea de tara,plina de aer curat si oameni binevoitori.Mi se parea un rai traiul acolo,fara griji si probleme,fara lectii,era viata perfecta pentru mine.Mereu va ramane locul meu preferat.

Acolo unde jocurile nu conteneau, unde rasul isi facea loc in fiecare moment, unde fiecare loc era altceva in functie de imaginatia noastra, nucul cel batran cu leganul facut de bunicul nostru, interviurile de pe prispa, clasa de scoala formata din scaune mici si mari, transpunerea in joc a desenelor animate vazute in cealalta casa....acolo, in curtea bunicilor ma intorc cu drag, dar din pacate si cu mult dor.

Am copilarit la tara. Imi amintesc cu nostalgie fericita mea copilarie cu jocurile inocente si parfumurile primaverii si toamnei,seninul calduros al verii si mantia de nea a iernii. Iubeam natura si animalele, iubeam oamenii si eram iubit de ei la randul meu. Padurea,lanurile de grau , porumb si floarea soarelui in care jucam v-ati ascunselea si uneori exploram lucrurile noi pe care voiam sa le aflu au facut parte din cartea amintirilor mele din copilarie.La fel si apa Dambovitei care imi ostoia arsita in zilele toride. Parinti si dascali ai mei care mi-au indrumat si mi-au transmis numai lucruri bune, educatia sanatoasa si bunul simt al respectului, mi-e dor de voi!. Dar cel mai mult m-a fermecat maidanul copilariei pe care incingeam cate o miuta, jucam turca sau ratele si vanatorii. O tempora... Unde esti copilarie? Mi-as dori sa retraiesc aceasta ""varsta de aur''! Si totusi vesnicia s-a nascut la sat...

Copilaria am petrecut-o la tara la bunici.Bunica m-a crescut. Locul preferat era un mic delusor care era situat in spatele casei si pe care eu il numeam Muntisorul . Acolo ieseam in copilarie cu vitele cu un baietel cu care eram de o seama. Ne-am facut o data o saniuta din sac umplut cu paie si ne dam pe Muntisorul nostru in jos dar nu pe zapada pentru ca era vara ci pe iarba lucioasa numita fasca. Muntisorul era intr-o livada mare cu pomi pitici . Profitand de pomii ce erau acolo ne urcam in ei si saream cu o umbrela ce o sterpelise Manisor de acasa. Ne jucam acolo o multime de jocuri in timp ce vacile pasteau linistite iarba cruda a livezii.Seara cand trebuia sa ducem vacile acasa pentru a fi mulse cu greu ne desparteam de locul nostru drag si parintii nostri saracii aveau ce striga la noi pana puneam armele de joaca in cui si ne hotaram sa mergem acasa.

Vacantele de vara au fost mereu un prilej de explorare a dealurilor pline de vita-de-vie de la Lechinta si a zonelor pline de mure si zmeura, unde intalnirea cu ursul facea farmecul peripetiilor, ce se prefigurau in imaginatia mea. Initierea in tainele naturii a facut-o bunicul intr-o vara superba, cand cateva zile, de dimineata pana seara, am fost in mijlocul naturii! Am avut recolta bogata, soare arzator si pofta de mancare ca niciodata, in toate zilele. Dulceata de mure si zmeura a fost catalizatorul acelor momente frumoase, iarna ce a urmat. Cu adevarat natura, cu toate frumusetile sale ramane cea mai frumoasa amintire ....

locul meu favorit din copilarie era un spatiu in care de-abia incapeam. era claustrofobia ca adapost. ma stiam doar eu cu mine si doar acolo ma simteam cu adevarat in sigurata. era intotdeauna racoare si intuneric. intre peretele zgronturos si doua tablii de mahon simteam ca daca voiam eu, nu m-ar fi putut gasi nimeni niciodata. pe cat de mica era teritoriul meu, pe atat de inaccesibil.

Locul meu preferat din copilarie era "la iarba", coltul destul de marisor de iarba, inoconjurat de copaci de langa bloc, unde ne stangeam toti copiii din bloc si ne jucam..Primavara si vara ne jucam cu papusile ,ne jucam leapsa si de-a-v-ati-ascunselea,ne cataram prin copaci,toamna strangeam gramezi mari de frunze si ne tavaleam prin ele,iar iarna ne dadeam pe derdelus cu sau fara saniuta si faceam cazemate de zapada si ne bateam cu bulgari si faceam oameni de zapada .De fiecare data cand ieseam afara imi batea inima atat de tare, parca imi iesea din piept de bucurie si saream cate doua trepte scarile, ca sa ajung cat mai repede la iarba,caci toti prietenii mei ma asteptau..Ce frumos ne jucam la iarba!

Locul meu favorit din copilarie era, fara indoiala sub nucul din curte. Era locul meu de meditatie, de fericire, de tristete, locul unde imi petreceam zilele calduroase de vara cu o carte in mana si dupa-amiezile de toamna observand frunzele care se leganau inevitabil spre pamant.
Dimineata mi se parea cel mai placut. Iarba era inca umeda de roua, soarele nu ardea atat de puternic, era liniste, o liniste la care tanjesc de mult timp.
Acolo imi petreceam timpul liber singura, sau cu o vecina, buna prietena a mea, cu vrabiutele sau cu cainii mei care mereu stateau langa mine si cautau joaca.
Ce vremuri frumoase, si de mult apuse..